Salut! Sunt Patricia, studenta la Medicina in Targu-Mures anul 1, supravietuitoare a primei sesiuni =D
Vreau sa impartasesc cu voi experienta mea la inceputul anului universitar cu absolut toate sentimentele pe care le-am avut referitor la facultate. Vreau sa privim experienta realista a unei persoane care considera ca Facultatea de Medicina nu reprezinta intreaga personalitate a unui individ si care isi doreste sa se dezvolte pe toate planurile. Totodata, vreau sa facem referire la: motivatie, energie, timp si psihic.
DISCLAIMER: Facultatea nu seamana cu pregatirea de admitere. Am ajuns la concluzia ca ceea ce trebuie sa invatam pentru admitere este doar un "challenge" care ne arata daca suntem sau nu capabili (in acel moment) sa facem fata la un anumit volum de informatie, sa-l integram si sa facem niste grile pe tema aceasta. In realitate, inceputul m-a zguduit complet. Pentru prima sesiune am "invatat" volumul a doua carti Barron's. Vom reveni la "invatat".
Facultatea de la Mures are un sistem diferit, este pe module. 2 semestre, 4 module, 4 sesiuni. In primul modul am avut biofizica, biochimie si anatomia membrelor. Pare putin, dar volumul este destul de maricel avand in vedere ca am putut sta lejer pe Barron's un an de zile.
Vreau sa incepem cu inceputul. Un oras nou, fara prieteni, daca ieseam din apartament nu stiam unde sunt, m-am pierdut pe drumul catre casa, dor de casa si destul de invatat astfel incat sa raman in urma din a 3 a zi de facultate. Dar asta este ceva absolut normal la medicina, toti suntem in urma cu materia.
Lucrurile au inceput sa iasa destul de rapid din zona de comfort. In facultate nimeni nu va comunica ceea ce trebuie sa stiti referitor la ce carti sa iti iei, de unde sa inveti (fiecare are o parere diferita) si atunci este important sa nu te insingurezi. Majoritatea persoanelor care s-au pregatit pentru facultate au facut sacrificiul de a reduce viata sociala la mediu-mic, astfel momentul in care sunt pusi in fata crearii noilor relatii, lucrurile devin dificile, insa faptul ca toti suntem pusi in aceeasi situatie face totul mai usor. Apare primul lucru in comun care ne face sa formam o comunitate, totodata si lucrul care ne opreste sa formam o comunitate.
- E important sa comunici cu cei din grupa ta, fii tu cel care initiaza discutii, nu renunta daca vezi ca nu primesti aceeasi energie, continua, cineva o sa vina spre tine.
La inceput, va ajutati reciproc, incercati sa gasiti o cale ca sa inaintati, pe masura ce lucrurile se aseaza si devin familiare, e posibil ca relatiile sa nu raman aceleasi. Exista o oarecare competitivitate la Medicina, sa nu ascundem asta..Insa nu toata lumea e asa. (50%-50%) as zice eu.. ramane de vazut
Invatatul este in particular, adica acasa, niciun profesor nu o sa te invete nimic. Consider laboratoarele ca fiind extrem de importante, la curs intelegi daca ai invatat/citit deja. Astfel, la facultate o sa inveti singur, uitandu-te prin atlas si cautand acele lucruri de care nu ai mai auzit niciodata, de multe ori nu le gasesti nici in atlas.. aici intervine internetul. (zic mai ales despre anatomie, cam asta e cea mai importanta din punctul meu de vedere, grea.)
Vorbesc din experienta proprie, sistemul modular pentru a invata in 3 saptamani 600 de pagini e cu siguranta ceva nou, un stres (daca il lasi sa te streseze) pana la urma, faci ce poti, nu mai mult de atat. depinde de cum te adaptezi, exista restante si aici conteaza sa iti iei examenele nu sa faci performanta, decat daca alegi sa furi dupa note..unde bineinteles le poti obtine si in restanta daca nu ai invatat destul la inceput. (chiar asa, unii studenti roaga profii sa ii pice ca sa dea examenul in restanta pt a avea posibilitatea de a lua o nota mare, mai bine asa decat sa ia 5/6..)
- La facultate inveti singur, pici singur si iei singur. Asta are o parte buna si una rea.. Daca faci performanta doar sub presiune, trebuie sa te adaptezi unui mediu caruia nu-i prea pasa de tine.., ca sa zic asa.. (nu neaparat intr-un sens negativ, cat destul de relaxant), asta sau sa inveti doar in sesiune..ceea ce nu e foarte ok pentru ca si daca le iei, nu ramai cu mare lucru..
Poate o sa te reintorci vreodata la mesajul asta cand o sa ajungi in facultate, poate ca sa scrii tu ceva nou pe forum, insa e posibil sa te intalnesti cu sentimentul de a vrea sa renunti. E normal, dar nu-l asculta. E acolo doar pentru ca tu nu mai esti in zona ta de comfort si dupa cum stim, omul este cel mai mare impediment cand vine vorba de dezvoltare tocmai din cauza acestui lucru.. uraste sa iasa din zona de comfort. Te poti alina cu faptul ca din aceasta zona "noua" poti face noua ta zona de comfort, prin expunere si familiarizare, mai pe scurt..ramai aici, o sa te obisnuiesti si o sa dai din nou de alta zona de discomfort.. asta e dezvoltare.
- Stresul pe care il mananci la facultate te intareste ca si caracter. Devii mai puternic, faci fata la mai multe lucruri care inseamna provocare, devii chiar super-tare. Asta e super. si e mai super cand esti pus in situatia asta automat, fara sa o cauti tu (scurteaza timpul in cautarea dezvoltarii si efectul surpriza face procesul mai greu, asta e de bine)
Poate inca te gandesti daca facultatea de medicina este pentru tine, insa nu iti poti da seama de asta in primul an de facultate. Majoritar e teorie si nu practica..(pe nimeni nu atrage teoria in mod particular), si daca ai simti asta la un moment dat, ramai un an, oricat de dificil ar fi.
Meseria de medic este una liberala, poti profesa oriunde si iti ofera lucruri pozitive pe masura sacrificiului. sunt o multime de domenii (de la cercetare la practica).
In concluzie, inceputul e extrem de greu, neobisnuit si expresia de baza e "iesirea din zona de comfort" care face doar bine.
E important sa : ai 2-3 prieteni, sa faci putin haz de necaz (fara restanta e pacat =))) ), bucura-te de noul "tu", continua sa iti cauti hobby-uri, ai grija de sanatatea ta ( sport, mancare, somn, rasete), ai speranta in timp ce muncesti din greu ( a avea speranta fara munca = amagire).
Continua sa inveti pentru ca o faci pentru viitorul tau care poate deveni foarte nobil in cazul asta si nu uita sa te distrezi! Life is Play.